Pilonul atletismului românesc, Marian Oprea (29 de ani, foto), a clacat ieri în calificările de la triplusalt, înregistrând un rezultat mediocru, 16,61 m, ce nu i-a permis urcarea în finala de mâine.
În ultimul act s-a intrat cu 16,81 m, o performanță pe care „Struțul” o atinge, de obicei, și legat la ochi. Eșecul ne întărește însă convingerea că rotația în vârful triplusaltului mondial e ca o lege nescrisă a atletismului, niciun star al probei neizbutind în ultimul deceniu să-și mențină constanța pe podium. Dintr-o perspectivă poate fi o scuză pentru piteștean, însă din alt unghi, privim 2012 ca un sezon ce-i poate aparține.
Marian, cum îți explici eșecul? Eu am sărit prost și vine vremea când mai trebuie să stau și la coadă. Nu a fost vânt, nu a fost căldură sufocantă, așa că am avut toate condițiile necesare pentru a mă califica. Din păcate, nu s-a putut mai mult azi. Eu mi-am dorit enorm.
Te-ai bazat mult pe prima tentativă (n.r. – ratată, a doua 16,61 m, a treia 16,19 m)? În trecut, ultima îți ieșea perfect… Da, așa s-a întâmplat la Mondialul din Helsinki sau la Europeanul din Göteborg, dar aici nici n-am mai apucat să ajung la a șasea. Prima tentativă n-a fost depășită cu mult, iar următoarele nu mi-au mai ieșit ca altădată.
Ce urmează? Acum sunt dezamăgit, dar trebuie să trec peste, n-a fost vara mea, dar poate îmi va veni rândul la anul… Acum stau și mă gândesc că am pornit la Mondiale cu Edmonton, când aveam 19 ani, și am continuat cu Paris, Helsinki, Osaka și Daegu. De-acum îmi voi canaliza energia pentru Londra 2012.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER